Concert de muzică religioasă românească la Biserica „Sfântul Gheorghe – Vechi“ din Bucureşti

În cadrul celei de a doua ediţii a Festivalului internaţional al Artelor Spectacolului muzical, „Viaţa e frumoasă“, care se desfăşoară în perioada 12-22 noiembrie la Biserica „Sfântul Gheorghe – Vechi“ din Bucureşti, a avut loc un concert de muzică religioasă românească susţinut de Corala Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian“, dirijată de maestrul Gabriel Popescu.

Agheazma, medicament pentru omul credincios

Slujba Aghezmei mici sau sfinţirea cea mică a apei se săvârşeşte de către preot în biserici sau în casele credincioşilor cu diferite prilejuri. Slujba Aghezmei cuprinde sfinţirea apei, stropirea cu apă sfinţită a celor prezenţi şi rugăciuni pentru ocrotirea şi binele casei şi pentru sănătatea trupească şi sufletească a celor ce participă. În interviul ce urmează, părintele Ionel Durlea, parohul Bisericii „Sfântul Gheorghe“ – Vechi, din Capitală, şi inspector bisericesc în cadrul Arhiepiscopiei Bucureştilor, ne vorbeşte despre timpul şi momentul săvârşirii acestei sfinte slujbe, despre pregătirea duhovnicească a celor care participă la această ierurgie şi ne explică momentele liturgice principale ale slujbei.

Tradiţia slovei la „Sfântul Gheorghe“ – Vechi

Biserica Sfantul Gheorghe Vechi Bucuresti
Biserica Sfantul Gheorghe Vechi Bucuresti

În centrul Bucureştiului, la 400 de metri sud de Biserica „Sfântul Gheorghe“ – Nou, la începutul Căii Moşilor, fiind înconjurată pe trei părţi de clădiri cu locuinţe şi magazine, se află Biserica „Sfântul Gheorghe“ – Vechi. Mai întâi biserică de mir, pentru o scurtă vreme mănăstire, timp în care se crede că a funcţionat şi ca sediu mitropolitan, apoi iarăşi b

iserică de mir, acest sfânt lăcaş a avut un rol cultural şi administrativ deosebit în viaţa Cetăţii lui Bucur. Acum, la „Sfântul Gheorghe“ – Vechi se încearcă să se păstreze tradiţiile legate de acest trecut cultural-educativ al bisericii. Mai mulţi studenţi primesc burse de studiu, iar în prezent se dezvoltă o şcoală de pictură închinată Sfântului Evanghelist Luca.

Ce simbolizează veşmintele liturgice

Sacosul este simbolul umilinţei şi al pocăinţei şi aduce aminte de mantia cu care a fost îmbrăcat Mântuitorul, în semn de batjocură, în timpul Sfintelor Sale Patimi
Sacosul este simbolul umilinţei şi al pocăinţei şi aduce aminte de mantia cu care a fost îmbrăcat Mântuitorul, în semn de batjocură, în timpul Sfintelor Sale Patimi

Slujitorii altarelor săvârşesc fiecare sfântă slujbă înaintea lui Dumnezeu în veşminte speciale, diferite de cele obişnuite. Acestea se deosebesc prin forma lor impunătoare şi ornamentată, croială şi culoare, dar mai ales prin faptul că înainte de a fi folosite în cult sunt sfinţite în cadrul unei slujbe speciale.

Îmbrăcarea preoţilor în veşminte trimite la realitatea împărăţiei veşnice a lui Hristos şi completează cadrul ceremonial, fastul şi strălucirea cultului. Prin sfintele veşminte îmbrăcate de diaconi, preoţi şi arhierei sporeşte duhul evlaviei în cadrul sfintelor slujbe şi se ajută la crearea cadrului liturgic-festiv pentru desfăşurarea diferitelor rânduieli bisericeşti.